„Nu renunța niciodată la visul tău, învață cât mai mult și beneficiază de un mentor bun, care a gestionat și eșecul și succesul”. Acestea sunt primele și cele mai importante 3 sfaturi pe care Business Mentorul Remus Bălan le oferă tuturor celor care doresc să devină antreprenori.
De la visul din copilărie, de a avea un business al său și până la statutul de astăzi, drumul i-a fost marcat, după cum spune chiar el, de momente de eșec, de bucurii, de curajul de a o lua de la capăt și de a renunța la slujbe sigure într-unele dintre cele mai mari corporații. Însă niciodată la visul său.
În prezent, Remus Bălan este trainer, coach şi speaker certificat John Maxwell Team şi Andy Szekely, trainer şi manager de proiect certificat CNFPA, trainer certificat SELLification și Mentor, dar și Program Manager al programului Business Mentors, despre care spune că „este proiectul său de suflet”. Dezvoltat și implementat împreună cu Cristian Onețiu, acesta este primul program care formează mentori și pune bazele unei comunități de business adaptate noului context economic în România.
Au trecut, de fapt, mai bine de 23 de ani de când sunt antreprenor. Am început când eram angajat la o multinațională și timp de 5 ani am mers în paralel cu statuturile de angajat și antreprenor.
După absolvirea facultății am fost angajat în poziţii de management în 4 companii multinaţionale şi 2 companii româneşti cu afaceri la nivel naţional. Însă am suflet de antreprenor și tot timpul mi-am dorit să am „afacerea mea”. De aceea am dezvoltat în paralel mai multe afaceri; pe trei le-am falimentat, devenind astfel, aşa cum îmi place să spun, un „antreprenor certificat”. A patra afacere pe care am deschis-o în acea perioadă funcţionează şi acum, însă eu am ieșit din ea.
În 2012 am profitat de o conjunctură favorabilă și am ieșit din mediul corporatist, devenind antreprenor full time. Am deschis o afacere în telecom, pe care am închis-o pentru că modelul de business nu era scalabil, însă am obţinut profit după ce am vândut asset-urile. În 2013 am deschis un service auto, pe care l-am vândut cu profit în 2018.
Tot în 2012 am deschis două companii ce activează şi astăzi în zona de educaţie non-formală: training, consultanţă şi coaching. Aceasta a devenit afacerea mea principală și în prezent ofer servicii în următoarele domenii: productivitate, time management, vânzări/persuasiune, leadership şi antreprenoriat.
Bună întrebare. Nici nu știu dacă eu am ales acest drum sau el m-a ales pe mine. Relația mea cu antreprenoriatul a început în copilărie. Nu îmi amintesc cu exactitate cum am făcut, dar pornind de la zero și fără să dau bani pe ele, am ajuns ca în 3-4 ani să fiu fericitul posesor a trei mari colecții: machete de mașini, timbre și reviste de benzi desenate. Erau atât de multe, că nu mai aveam loc în casă și mama mă boscorodea că le las împrăștiate peste tot. La vremea respectivă nu vindeam produse sau servicii, dar bag de seamă că eram bun la negocieri. 😊
Mai târziu mi-a venit natural să merg pe acest drum, cum spuneam, am suflet de antreprenor, e ceva din interiorul meu. O perioadă am crezut că voi face carieră în management, din statutul de angajat la companii foarte mari. Însă ața m-a tras înapoi către antreprenoriat pentru că acest domeniu îmi oferă libertatea de mișcare pe care o am ca valoare intrinsecă și care m-a călăuzit toată viața.
Prima afacere am făcut-o în perioada facultății, în a doua jumătate a anilor ’80. Știu că pare ciudat să spun că aveam o afacere în acele vremuri, însă după modul în care mi-am organizat activitatea, pot spune că eram antreprenor.
Banii primiți de la părinți erau insuficienți, 2-3 luni am rezistat, apoi am intrat într-o criză: nu-mi permiteam o bere în oraș sau o ieșire pe munte. De fapt abia mă săturam cu ce îmi puteam cumpăra de mâncare (aveam cartela la cantină, însă mâncarea era proastă și puțină).
Am fost nevoit să mă reinventez. Foamea m-a împins să trezesc micul antreprenor din mine.
Trebuia să găsesc o modalitate de a produce resursele financiare de care aveam nevoie. Alegerea a fost simplă: fiind student constănțean în Brașov, un oraș în care nu se găseau produse „de afară”… ce puteam să fac? Am adus marfă de la „vaporeni” și am vândut-o în cămine. Oferta era variată: țigări, gumă de mestecat, farduri / rujuri / rimeluri, cafea, săpunuri, șampoane, blugi, tricouri, costume de baie, casete cu muzică, postere cu vedete, tot ce avea nevoie studentul român de la finele anilor ‘80.
La început eu mă aprovizionam, eu vindeam, iar aceste activități îmi ocupau tot timpul liber. Așa că am pus la punct un model de aprovizionare (cu ajutorul părinților și al conductorilor de tren) și am creat o echipă de agenți de vânzări: colegi și colege pe care i-am convins să vândă în locul meu. Am alocat fiecăruia câte o zonă formată dintr-un număr de cămine și îi plăteam cu comision din încasări. Dacă eram mulțumit de activitatea lor, le dădeam bonus în produse. Știu sigur că puneau un leu sau doi în plus la preț, dar nu mă deranja.
Treaba mergea bine, alții munceau pentru mine în timp ce eu puteam, în sfârșit, să mă bucur de studenție. Am avut vânzări mari, din ce în ce mai mari, chiar și oameni care nu erau studenți veneau special din oraș pentru a cumpăra „marfa”.
Poate toate aceste lucruri par banale acum, chestiuni de tip „must do”, de bază, fără de care o afacere nu există în piață. Însă în perioada 1986 – 1991 nu exista nimic din ce este astăzi în materie de cunoștințe despre afaceri. Am fost nevoit să le „inventez”.
După terminarea facultății am renunțat la „afacere” și m-am angajat. De ce am renunțat la mugurele de antreprenoriat, nu știu. Poate pentru că am vrut să fac o „treabă serioasă”, să îmi iau serviciu „ca tot omul” și „să intru în rând cu lumea”. Studiasem Autovehicule Rutiere și aveam convingerea că voi face carieră în acest domeniu, iar aventura antreprenorială fusese doar un mod de a trece cu bine prin facultate.
Nu mi-a plăcut ce făceam în service, de aceea la finalul lui 1992 am plecat în vacanța de Crăciun și nu m-am mai întors la service, chiar dacă nu mai aveam venituri și nu știam în ce direcție să o apuc. Am riscat și am câștigat. Pe 1 februarie 1993 am început aventura corporatistă, unde am petrecut 20 de ani.
În paralel, așa cum am spus, am avut 4 încercări antreprenoriale în domenii care atunci mi s-a părut că au potențial. Chiar aveau, însă eu nu le-am acordat timpul și atenția necesare pentru a le face să crească, iar deznodământul l-am menționat deja: 3 falimente și un exit în pagubă, tot un fel de faliment.
Acum activez în domeniul educației non-formale: training, consultanţă şi coaching. În prezent ofer servicii în următoarele domenii: poductivitate, time management, vânzări / persuasiune, leadership şi antreprenoriat.
Cât timp am lucrat în corporații, am observat că obținem rezultate mai bune dacă fac traininguri si coaching cu membrii echipelor mele. Totul a început dintr-o nevoie, nu avea cine să le țină primul training și, fără să mă gândesc prea mult în ce mă bag, m-am oferit eu. Mi-a plăcut și am dezvoltat o pasiune pentru acest tip de activitate. Nu mă gândeam eu atunci că acesta avea să devină afacerea mea.
Acum cred cu tărie că EDUCAŢIA, SPIRITUL ANTREPRENORIAL şi LEADERSHIPUL conduc la EXCELENŢĂ şi BUNĂSTARE. Ele au puterea de a transforma indivizii, de a conecta comunităţile, de a cataliza companiile şi de a dezvolta ţările.
Cât spațiu și timp avem la dispoziție? J Am început afacerile fără să am educație antreprenorială și asta m-a costat mult, timp, bani, energie, relații. Deși atunci când s-au întâmplat, am avut sentimente negative la adresa lor, aceste experiențe au contribuit la cine sunt astăzi și mă bucur că am învățat lecții importante din ele.
COMPATIBILITATE
Am suferit de sindromul obiectelor strălucitoare și, ca struțul, am înghițit aproape toate „oportunitățile” care mi s-au arătat. Iar ele mi-au rămas în gât. M-am aruncat cu capul înainte, orbit de chemarea antreprenorială, fără să îmi recunosc cu sinceritate că domeniile respective nu mă caracterizează. Acum, oricât de tare ar străluci, nu mă mai bag în proiecte care îmi încalcă valorile: creștere, excelență, responsablitate, contribuție, integritate. Acum analizez toate proiectele prin prisma respectării valorilor mele. Dacă răspunsul nu este un „DA” absolut, atunci este un „NU” absolut.
FOCUS
Atenția este, probabil, cel mai valoros instrument al performanței. Însă ego-ul meu l-a ignorat complet. Am fost convins că pot lucra la multinaționale și pot face afaceri de succes în același timp. Nu am putut… Am fost convins că pot face, în același timp, mai multe afaceri de succes în domenii complet diferite. Nu am putut…
Acum fac numai educație nonformală. Nimic altceva! Toate resursele mele sunt concentrate pe această afacere, care îmi place la nebunie și care îmi dă o satisfacție extraordinară! Acum simt că fac ceva semnificativ.
PLAN DE AFACERE
De câteva ori am pornit la drum cu o idee „genială”. „Nu are cum să nu meargă… Nu are cum!”. Dar iată că multe nu au mers! Greșeala a fost, evident, faptul că nu am făcut un plan de afacere minimal. Este adevărat, acțiunea este mai bună, dar nici chiar așa. Nu recomand planurile de afaceri stufoase și detaliate, însă nici acțiunea fără un plan.
A dezvolta unul, chiar și de 10 pagini, înseamnă că am făcut măcar o minimă analiză a proiectului, că am identificat resursele pe care le am, cui mă adresez, cum pot comunica cel mai eficient cu prospecții, ce acțiuni urmează să fac, ce obstacole mă aștept să apară și cum pot să le depășesc, pe cine mă bazez și în ce fel, care sunt predicțiile financiare etc.
CASH FLOW
Banii sunt făcuți să circule. De acord, dar nu într-o singură direcție! Lichiditățile sunt pentru afaceri ceea ce este aerul pentru corp. Fără aer murim. La fel, fără lichidități afacerea se blochează. Am învățat acest lucru pe calea dificilă, două dintre companiile mele au suferit de lipsa lichidităților, deși pe hârtie aveam proftit. Una dintre ele nu a putut fi salvată – fie-i falimentul ușor! (aș fi vrut eu să fie ușor, dar am avut datorii câțiva ani de pe urma lui).
Sunt, aici, două lecții într-una singură: prima este cea de mai sus, atenție mare la Cash Flow! Angajații, statul, utilitățile, unii furnizori nu pot fi platiți cu chitanțe și cu bani de tipul „am de primit”, ei vor bani lichizi.
A doua lecție este că banii firmei nu sunt bani personali. Când cele două sunt confundate este afectat Cash Flow-ul companiei. Eu am făcut această greșeală și, din păcate, văd foarte mulți antreprenori care o fac încă. Până într-o zi, când nu o vor mai face pentru că nu vor mai avea bani în firmă.
ÎNCREDERE VERSUS CONTROL
Sunt genul de om care își oferă greu încrederea; însă și când o fac, o dau pe toată. Așa am făcut de două ori în afaceri și am eșuat. Este bine să ai încredere în partenerul de afaceri, altfel nu poți face business. Însă, din când în când, controlează ce se întâmplă. Lecția este simplă: acord încredere asociaților, dar controlez cel puțin săptămânal (dacă nu zilnic) ce se întâmplă cu deciziile și cu banii companiei. Iar dacă nu pot face acest lucru, rămân unicul asociat.
EVALUARE
Au fost vremuri când nu măsuram nimic sau o făceam, cel mult, sumar. Mărimea chiar contează! În orice aspect al afacerii. Să fii ocupat este așa ușor! Să fii productiv, performant, este altă poveste. Dintre toate aspectele pe care le-am studiat pentru creșterea afacerilor, acesta m-a fascinat cel mai mult. Nici nu este de mirare că acum întreaga afacere se desfășoară în jurul ideii de performanță. Acum am indicatori de performanță clar definiți, pe care îi măsor periodic (frecvența diferă în funcție de indicator). Întotdeauna, la toate analizele, mă întreb „ce pot face mai bine?”
SISTEME
Mult timp am făcut afaceri după ureche, eram afacerist-lăutar-pompier-heirupist. Nu am implementat niciun sistem, totul se făcea în funcție de ce se întâmpla în jurul nostru și doar reacționam. Nu controlam nimic, mediul ne controla pe noi. Printre resursele pe care le avem, ar trebui să se numere sistemele care fac afacerea să funcționeze lin, să se dezvolte stabil și sustenabil. Ele creează claritate pentru antreprenor – în primul rând, pentru angajați, clienți, furnizori si, parteneri. Sistemele aliniază comportamentul tuturor celor implicați în afacere cu viziunea misiunea și valorile companiei. Fără ele nu controlezi afacerea, fiecare om din companie face ce și cum îl taie capul.
ECHILIBRU
Viața, chiar și a antreprenorului, înseamnă mult mai mult decât afacerea. La început am crezut că dedicându-mă total o perioadă afacerii, voi putea echilibra celelalte aspecte când afacera avea să fie mare. Dar afacerile au picat pe rând sau nu au crescut tocmai pentru că viața mea era dezechilibrată.
Echilibrul în viață este dinamic. Când nu există mișcare, viața dispare.
Ceea ce vreau să spun este că ne putem concentra numai pe unele aspecte o perioadă de timp, însă este bine să nu uităm de celelalte, pe care ne concentrăm ulterior. Viața seamănă cu numărul de echilibristică chinezesc, cel cu farfuriile care se învârtesc pe niște bețe lungi.
Protagonistul numărului le pornește pe rând, duce prima farfurie la un nivel de echilibru dinamic, după care se concentrează pe altă farfurie. Când toate se învârtesc, intervine pe rând în cazul celor care au tendința de a se opri. Poate face acest lucru toată viața, farfuriile cad numai când protagonistul le ignoră. Atunci farfuriile cad și se sparg… Pentru a avea cu adevărat succes este obligatoriu să ții toate aspectele vieții în echilibru. Cei care au succes pe termen lung, au o viață echilibrată. Echilibrul nu este ceva ce găsești, este ceva ce creezi.
Ne-am cunoscut la un program de business susținut de Andy Szekely, la care Cristian a fost invitat special. Îl știam din media, ca fiind unul dintre fondatorii Life Care și antreprenor din topurile Forbes. M-a impresionat faptul că este „LASER”, spune lucrurilor pe nume, direct, la subiect, fără ocolișuri.
Atunci am aflat de tabăra pe care o organizează și l-am înscris pe fiul meu la secțiunea „Antreprenoriat” – unde altundeva? S-au plăcut și Cristian ne-a invitat la 2 sesiuni de coaching – fiul meu era minor atunci, așa că am avut oportunitatea de a petrece câteva ore împreună, de două ori.
Între timp ne-am mai întâlnit la câteva evenimente, iar în toamna lui 2019 am primit invitația de a lucra alături de el și de echipă la proiectul Business Mentors. Iar câteva luni mai târziu mi-a propus să fim parteneri și să ne ocupăm împreună de dezvoltarea programului.
La o întrebare anterioară am răspuns că EDUCAŢIA, SPIRITUL ANTREPRENORIAL şi LEADERSHIPUL conduc la bunăstarea societății și a fiecărui individ în parte. Business Mentors înglobează toate cele trei aspecte și este aliniat cu misiunea pe care mi-am ales-o, de a contribui la creşterea unei comunităţi de lideri cu care să creștem nivelul de bunăstare în România.
În programul Business Mentors construim prima comunitate formată din antreprenori care au reușit în afacerile pe care le-au construit și care vor să facă pasul mai departe. Acest pas înseamnă asumarea rolului de lider și a responsabilității de a preda altor antreprenori educație antreprenorială, structurată.
De aceea Business Mentors este cel mai important proiect la care lucrez. Ceea ce mă bucură foarte mult este faptul că se integrează perfect în ecosistemul celorlalte programe pe care le am, singur sau în parteneriate, și astfel generează un impact pozitiv și mai mare asupra indivizilor, asupra mediului antreprenorial și asupra societății în general.
În noiembrie 2020 am început certificarea generației 3 de Business Mentori. La acea dată aveam deja 16 antreprenori certificați în edițiile anterioare, însă programul fiind un start-up, am ales să îl lansăm oficial abia după ce l-am șlefuit.
Feedback-ul este foarte bun, Business Mentorii sunt încântați că fac parte din echipă alături de Cristian Onețiu, că s-au alăturat viziunii și misiunii noastre, și că pot contribui la realizarea lor. Au învățat multe lucruri noi, și-au consolidat alte cunoștințe pe care le aveau deja și sunt gata să ofere valoare altor antreprenori. Un alt lucru foarte apreciat este faptul că fac parte dintr-o comunitate nouă, în care ne oferim unii altora foarte multă susținere și valoare.
Legat de ce învață Business Mentorii, imaginați-vă programul ca pe o roată. În centru este butucul, modulul este despre cum să faciliteze procesul de învățare al altor antreprenori. Este, în esență, un modul despre comunicare și îi ajută în toate ariile vieții.
Cele trei spițe ale roții nostre sunt reprezentate de modulele cu conținut, pe care le vor facilita Business Mentorii: Vânzări 5x (cum crești vânzarile în mod profitabil de până la 5 ori în 12 -24 luni), Bugetul de Venituri și Cheltuieli (cum construiești și gestionezi BVC în mod profitabil pe termen lung), Leadership (cum treci de la șef la lider și cum creezi și dezvolți o echipă care performează independent).
Anvelopa care înconjoară roata este modulul Mentor On Call. Business Mentorii învață cum să sprijine antreprenorii mentee (clienții mentorilor) să ia decizii corecte cu impact pozitiv pe termen lung asupra afacerilor.
La certificare, Business Mentorii în devenire se certifică în 2 module: cel de facilitare/comunicare și unul dintre cele trei care reprezintă spițele. Ulterior se certifică în celelalte două spițe și în cel de Mentorat.
Mentoratul este bun în viață, în general și, evident, în antreprenoriat pentru că, în cazul nostru, este o parte importantă a vieții.
Când faci lucrurile de unul singur, oricâtă deschidere ai și oricât de mult ești dispus să înveți, o faci în limitele propriilor paradigme. Un mentor are rolul de a-ți deschide mai mult mintea, de a-ți arăta unghiuri noi din care să privești lucrurile, te ajută să îți spargi limitele.
Chiar dacă reușești să ajungi la rezultate similare de unul singur, îți va lua mult timp și vei plăti scump, vei rămâne cu multe cucuie și cicatrici. Un mentor te scutește de aceste minusuri pentru că a parcurs drumul înaintea ta și te poate îndruma corect.
Mentorul, în special în cazul nostru, face parte dintr-o comunitate de mentori și te poate pune în legătură cu colegii săi pentru a-ți oferi mai multe perspective.
Sunt două tipuri de antreprenori pentru care acest program aduce valoare.
În primul rând sunt chiar antreprenorii care devin Business Mentori certificați. Unul dintre lucrurile cu care ne mândrim este faptul că atunci când învață cu scopul de a-i sprijini pe ceilalți, ajung să stăpânescă pe deplin acele lecții și le aplică cu succes în propriile afaceri. În plus, își întăresc brandul personal și brandul propriei afaceri, își dezvoltă abilitățile de comunicare (care știm că sunt unele dintre cele mai importante abilități în antreprenoriat) și își construiesc o afacere profitabilă și în domeniul educației antreprenoriale.
Al doilea tip de antreprenori pe care îi sprijină Business Mentors este cel al participanților la programele pe care le dezvoltăm. Cauza principală pentru care cele mai multe dintre afaceri se pierd sau nu se dezvoltă la nivelul potențialului pe care îl au este aceea că antreprenorii pornesc la drum fără educație antreprenorială. Informațiile pe care le oferim sunt foarte bine selectate și structurate, astfel încât participanții le pot aplica imediat în afacerile lor. Pot face asta doar ei cu echipele lor sau sprijiniți de Business Mentorii noștri.
Scopul nostru este să îi inspirăm pe antreprenorii români să se implice în educația proprie și a altora și să le oferim sprijin în implementarea soluțiilor pe care le oferim prin programul Business Mentors.
Avem convingerea că astfel contribuim la remodelarea ecosistemului antreprenorial din România. Antreprenorii vor acumula cunoștințe solide în legătură cu modul corect în care se fac afacerile și le vor crește în mod sustenabil și stabil. Aceasta va conduce la mai multe locuri de muncă, mai bine plătite, la colaborări mai bune între antreprenori, la suport oferit altor antreprenori. Un lucru esențial este că vom sprijini tinerii care doresc să își deschidă afaceri și astfel ciclul se repetă prin noua generație care crește.