A murit cel mai mare campion al României, Ivan Patzaichin. De ce boală gravă suferea. Nimeni nu a știut despre suferința lui

A murit cel mai mare campion al României, Ivan Patzaichin. De ce boală gravă suferea. Nimeni nu a știut despre suferința lui

Dimineața de 5 septembrie a început cu cea mai tristă veste. Legendarul Ivan Patzaichin a murit. Acesta a scris istorie în sportul caiac canoe și a câștigat numeroase medalii pentru România. De patru ori a fost campion olimpic, participând la cinci ediții ale Jocurilor.

În prezent, Ivan Patzaichin era antrenor al lotului național de caiac canoe, iar visul lui era să formeze un alt mare campion, care să-i calce pe urme. Din păcate, în ultimii ani nu s-a mai înregistrat nicio performanță notabilă în acest sport.

Cu ce boală incurabilă fusese diagnosticat Ivan Patzaichin

Ivan Patzaichin nu a fumat când era tânăr, dar la 40 de ani s-a decis că este timpul să aibă un viciu. Din păcate, în timp se pare că i-a fost fatal. În ultimele trei luni, el a stat internat la Spitalul Elias și cu toate că spera în ameliorarea bolii, starea s-a agravat în ultima lună, iar în această dimineață a murit. Avea cancer pulmonar.

Ivan Patzaichin a câștigat pentru România patru medalii de aur la Jocurile Olimpice și trei de argint. A rămas în istorie cursa lui cu pagaia ruptă. Medaliile de argint și bronz nu-l mulțumeau.

„Regret că am o grămadă de medalii de argint și de bronz care ar fi trebuit să fie de aur! Am vrut să le arăt bunicilor și părinților mei că pot să fiu campion. De la oamenii din sat și de la ai mei am învățat să am respect față de muncă, față de oameni și de tot ce vrei să faci. Dacă te apuci să faci ceva, fă-l cu profesionalism! Cu ambiție! Așa cum trebuie!”, spunea legendarul canoist într-un interviu mai vechi.

Ce medalii a reușit la Campionatele Mondiale și Europene

A câștigat 22 de titluri la 11 ediții ale Campionatelor Mondiale: Copenhaga 1970, Belgrad 1971, 1975, 1978 și 1982, Tampere 1973 și 1983, Mexico 1974, Sofia 1977, Duisburg 1979 și Nottingham 1981. A cucerit 9 medalii de aur (C-1 1000 m: 1973, 1977; C-1 10000 m: 1978, C-2 500 m: 1979, C-2 1000 m: 1970, 1981, 1983; C-2 10000 m: 1982), 4 medalii de argint (C-1 1000 m: 1975, C-2 1000 m: 1971, C-2 10000 m: 1981, 1983) și 9 medalii de bronz (C-1 500 m: 1971, 1973, 1974; C-1 1000 m: 1974, 1978, 1979; C-1 10000 m: 1974, 1977, 1979). A câștigat o singură medalie de aur la C2-1000m la Campionatele Europene din 1969 de la Moscova, după această ediție Campionatele Europene fiind suspendate până în anul 1997.